Ghidon
Ghidonul la motocicletă este elementul de bază al sistemului de control, prin intermediul căruia șoferul dă vehiculului direcția de mers dorită. De el sunt atașate componente cheie, cum ar fi manetele, levierul de frână și de ambreiaj, precum și întrerupătoarele.
Ce este ghidonul? O scurtă definiție
Ghidonul de motocicletă este, cel mai adesea, o țeavă metalică, profilată corespunzător, care constituie punctul central al interfeței dintre șofer și mașină. Este montat pe jugul superior al suspensiei față cu ajutorul unor suporturi speciale (așa-numiții riseri). Sarcina sa principală este de a transfera forța mâinilor șoferului către sistemul de direcție, permițând virarea roții din față. De asemenea, servește ca loc de montare a întregii armături de control, inclusiv a manetei de accelerație, a pârghiilor, a oglinzilor, a comutatoarelor de lumină și a semnalizatoarelor.
La ce folosește ghidonul și cum funcționează?
Funcția principală a ghidonului este de a permite controlul motocicletei. Rotirea ghidonului la stânga sau la dreapta provoacă o virare adecvată a roții din față, ceea ce inițiază schimbarea direcției de mers. Funcționarea se bazează pe o simplă transmisie mecanică a mișcării: șoferul, mișcând ghidonul, rotește întregul ansamblu al suspensiei față (furcile) montat în coloana de direcție a cadrului. Pe lângă control, ghidonul joacă un rol cheie în ergonomie – forma, înălțimea și lățimea sa determină poziția șoferului, influențând confortul călătoriei, controlul vehiculului și oboseala pe parcursul călătoriilor lungi. De asemenea, constituie unul dintre cele trei puncte de sprijin pentru motociclist (alături de șa și scărițe).
Unde se află ghidonul la motocicletă?
Ghidonul este situat în partea frontală, superioară a motocicletei, direct în fața șoferului. Este fixat cu ajutorul unor suporturi speciale, numite risere sau turnulețe, pe jugul superior al suspensiei. Jugul superior este, la rândul său, conectat la furci (amortizoare), care trec prin coloana de direcție a cadrului și susțin în partea de jos axa roții față. Datorită acestei conexiuni, ghidonul este o parte integrantă a întregului sistem de direcție și suspensie față.
Tipuri de ghidon
Ghidonurile de motocicletă diferă prin formă, material și destinație, ceea ce permite adaptarea lor la un anumit tip de motocicletă și la preferințele șoferului. Principalele tipuri sunt:
- Ghidonuri standard (OEM) – montate din fabrică, cu o formă universală care asigură un compromis între confort și control.
- Clip-on – două părți separate montate direct pe furcile suspensiei față. Utilizate la motocicletele sport, impun o poziție joasă, aplecată.
- Drag bar – un ghidon aproape drept, jos, popular la cruisere, choppere și motociclete de tip custom.
- Ape hanger – un ghidon foarte înalt, caracteristic chopperelor, care impune șoferului să țină mâinile la o înălțime mare.
- Ghidonuri conice (fatbar) – au un diametru variabil: mai gros în zona de montare (de obicei 28,6 mm) și standard la capete (22 mm). Oferă o rigiditate și rezistență mai mare, populare la motocicletele off-road și streetfightere.
- Ghidonuri de turism – de obicei mai înalte și mai late, cu o curbură îndreptată spre șofer, ceea ce asigură o poziție dreaptă și relaxată în timpul călătoriilor lungi.
Simptome de uzură sau defecțiune
Ghidonul, ca element metalic, nu se uzează în mod tipic pentru piesele consumabile, dar poate suferi deteriorări. Principalele semne de defecțiune sunt:
- Deformarea sau îndoirea – cea mai frecventă defecțiune, rezultată în urma căderii motocicletei. Chiar și o mică îndoire poate provoca o manevrare instabilă, o „tragere” într-o parte sau o poziție nenaturală a mâinilor.
- Fisuri – extrem de periculoase, pot apărea în jurul prinderilor sau sudurilor ca urmare a oboselii materialului sau a unui impact puternic.
- Coroziune profundă – în cazul ghidonurilor din oțel, rugina poate slăbi structura materialului, crescând riscul de rupere.
- Vibrații excesive – deși sunt adesea un simptom al problemelor cu roțile sau suspensia, ele pot fi, de asemenea, amplificate de un ghidon deteriorat sau montat incorect.
Când trebuie înlocuit ghidonul?
Înlocuirea ghidonului este absolut necesară în mai multe situații. În primul rând, trebuie înlocuit neapărat după fiecare accident, și chiar și după o căzătură minoră în parcare, dacă există suspiciunea de îndoire. Conducerea cu un ghidon deteriorat este extrem de periculoasă. Înlocuirea este, de asemenea, esențială după detectarea oricăror fisuri sau coroziuni avansate. Mulți motocicliști decid să schimbe ghidonul și din motive estetice sau ergonomice – pentru a modifica aspectul motocicletei sau pentru a-și îmbunătăți poziția la ghidon și a spori confortul în timpul mersului.
La ce să acordați atenție la alegere?
Atunci când alegeți un ghidon nou, trebuie să verificați câțiva parametri cheie pentru a asigura compatibilitatea și a obține efectul dorit:
- Diametrul de montaj – acesta este cel mai important parametru. Majoritatea motocicletelor utilizează ghidonuri cu diametrul de 22 mm (7/8 inch). Motocicletele de tip cruiser au adesea ghidonuri de un inch (25,4 mm), iar motocicletele off-road și streetfighterele – ghidonuri conice (28,6 mm în locul de fixare). Diametrul trebuie să se potrivească cu riserele existente.
- Diametrul la capete – trebuie să se potrivească cu manetele, pârghiile și întrerupătoarele. De obicei, acesta este standard de 22 mm, chiar și la ghidonurile conice și de un inch.
- Materialul – ghidonurile din oțel sunt mai ieftine și rezistente, dar mai grele. Ghidonurile din aluminiu sunt mai ușoare, absorb mai bine vibrațiile și sunt disponibile într-o varietate de culori, dar sunt mai scumpe.
- Geometria (lățime, înălțime, îndoire) – aceste dimensiuni decid poziția șoferului. Un ghidon mai lat oferă o pârghie mai mare, facilitând manevrarea, dar poate fi incomod în oraș. Înălțimea și îndoirea (pullback) influențează dacă poziția va fi sportivă (aplecată) sau de turism (dreaptă).
- Orificii pentru armătură – unele întrerupătoare din fabrică au știfturi de poziționare care necesită găurirea de orificii în ghidon. Trebuie verificat dacă modelul ales le are sau dacă va trebui să le executați singur.